scrisoare catre colegi...dupa 30 de ani...

Scrisoare catre colegi ,
…dupa 30 de ani…

Cand au trecut acesti ani? Parca ieri eram in curtea liceului si ne spuneam “La revedere” , cantam si eram fericiti . Ne deschideam aripile abia mijite spre vazduhul vietii….Si Viata ne-a primit pe toti si a inceput sa ne invarta in hora ei nebuneasca. Noi am incercat sa-i intram in voie dar ea, Viata, pe unii ne-a rasfatat mai mult , pe altii mai putin…Asa e ea, face cum vrea…
Si dintr-o data , o aud, pe ea Viata, ca spune: “ Au trecut 30 de ani ! “…
Parca poti sa i te impotrivesti?…
Am inceput sa o cert ca greseste ca nu e adevarat…. ca eu sunt aceeasi de ieri din curtea liceului, e imposibil sa fi trecut deja 30 de ani.Si ea , Viata, mi-a aratata cu mana in directia in care erau copiii nostri, ai tuturor.Atunci mi-am dat seama ca ieri, cei care isi spuneau “La revedere” si cantau in curtea liceului nu eram noi, erau copiii nostri…Dintr-odata, m-am oprit din hora nebuneasca a Vietii in care ne tot invartea si nu ne dadea nici o clipa de ragaz si m-am privit, cu teama, intai pe dinauntru.
Eram aceeasi ca acum 30 de ani.Nu m-am schimbat deloc.Vesela, timida, dar plina de sperante in viitor.Poate putin mai inteleapta si cu mai multe cunostinte.Eram multumita de ce vad…Si-atunci mi-am spus ca nu mai are nici un rost sa ma mai privesc si pe dinafara ca doar nu m-am schimbat deloc…Fericita, m-am prins din nou in hora vietii, ca doar stiti si voi ca nu e bine sa stai deoparte multa vreme, si am inceput sa va caut si sa va strig…Unii mi-ati raspuns repede la chemare, pe altii inca va mai astept sa-mi raspundeti, iar pe cativa am aflat cu tristete ca va strig in zadar….dar eu va chemam ca sa va spun si voua ca au trecut 30 de ani. Ma gandeam ca poate, unii dintre voi , aflati mai departe sau intr-o hora mai nebuna a Vietii, nu ati auzit ce a spus ea.Si mai vroiam sa va spun ca ar fi bine sa ne asezam putin si sa povestim .Ea, Viata, bineinteles ca va comenta si va bolborosi nemultumita, dar asta este…nu trebuia sa ne spuna ca au trecut cei 30 de ani…
Astea fiind spuse, sa fiti atenti cand vor inflori teii.Atunci sa stiti ca e timpul sa ne adunam cu totii in fata liceului , sa deschidem cartea amintirilor si sa povestim.Eu am sa fiu acolo si am sa va atept.Nu va fie teama, o sa ne recunoastem cu totii daca vom stii sa ne privim “ pe dinauntru”.Suntem aceeasi, nu ne-am schimbat.Sa aveti grija cum veniti sa nu striviti florile de tei ce vor cadea “randuri, randuri” in calea voastra.Ele sunt acolo ca sa va arate drumul….
Va astept cu drag,

O colega din "hora de acasa"